Marin Sorescu - Shakespeare

O poeta remonta à ideia da criação do mundo em sete dias, segundo o Gênesis, substituindo Elohim pela figura de Shakespeare (1564-1616), como se estivesse a sustentar, tal como o crítico literário Harold Bloom (1930-2019), que o dramaturgo teria “inventado” os diversos sentimentos humanos, atribuindo-os a cada uma das personagens de suas afamadas peças.

 

De outra parte, a obra do bardo engendrou uma substancial fortuna crítica, mercê da vasta metaliteratura suscitada por aqueles que se debruçaram sobre as suas criações: aqui entre nós, logo se poderia mencionar o nome de Bárbara Heliodora (1923-2015), reconhecida como uma autoridade no que diz respeito à obra do autor inglês.

 

J.A.R. – H.C.

 

Marin Sorescu

(1936-1996)

 

Shakespeare

 

Shakespeare a creat lumea în sapte zile.

 

În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești

În ziua a doua a făcut rîurile, mările, oceanele

Și celelalte sentimente –

Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei,

Lui Othelo și altora,

Să le stăpînească, ei și urmașii lor,

În vecii vecilor.

În ziua a treia a strîns toți oamenii

Și i-a învățat gusturile:

Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,

Gustul geloziei, al gloriei și așa mai departe,

Pînă s-au terminat toate gusturile.

 

Atunci au sosit și niște indivizi care întîrziaseră.

Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compătimire,

Și le-a spus că nu le rămîne decât să se facă

Critici literari

Și să-i conteste opera.

Ziua a patra și a cincea le-a rezervat rîsului.

A dat drumul clovnilor

Să facă tumbe,

Și i-a lăsat pe regi, pe împărați

Și pe alți nefericiți să se distreze.

În ziua a șasea a rezolvat unele probleme administrative:

A pus la cale o furtună,

Și l-a învățat pe regele Lear

Cum trebuie să poarte coroană de paie.

Mai rămăseseră cîteva deșeuri de la facerea lumii

Și l-a creat pe Richard al III-lea.

În ziua a șaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.

Directorii de teatru și umpluseră pămîntul cu afișe,

Și Shakespeare s-a gîndit că după atîta trudă

Ar merita să vadă și el un spectacol.

Dar mai întîi, fiindcă era peste măsură de istovit,

S-a dus să moară puțin.

 

William Shakespeare

Cobbe Portrait

(1564-1616)

 

Shakespeare

 

Shakespeare criou o mundo em sete dias.

 

No primeiro dia, fez os céus, as montanhas e os abismos espirituais.

No segundo dia, criou os rios, os mares, os oceanos

E os diversos sentimentos –

E os outorgou a Hamlet, a Júlio César, a Antônio, Cleópatra e Ofélia,

A Otelo e outros,

A fim de dominá-los, bem assim os seus descendentes,

Para todo o sempre.

No terceiro dia, reuniu toda gente

E ensinou-lhe os sabores:

O sabor da felicidade, do amor, do desalento,

O sabor do ciúme, da glória e assim por diante,

Até que findassem todos os sabores.

 

Então, já atrasados, chegaram alguns outros indivíduos.

O criador, compassivamente, deu-lhes uma palmadinha na cabeça

E disse-lhes que tudo o que tinham a fazer

Era tornarem-se críticos literários

E contestarem sua obra.

O quarto e o quinto dias foram dedicados ao riso.

Permitiu que os palhaços

Dessem cabriolas

E os reis, os imperadores

E outros desafortunados se divertissem.

No sexto dia, resolveu alguns problemas administrativos:

Urdiu uma tempestade

E ensinou ao Rei Lear

Como se deve usar uma coroa de palha.

Com os resíduos sobrantes da criação do mundo

Criou Ricardo III.

No sétimo dia, procurou ver se ainda havia algo a fazer.

Os diretores de teatro haviam inundado a terra com cartazes.

Shakespeare ponderou então que, depois de tanto esforço,

Também merecia assistir a um espetáculo.

Antes, porém, como estivesse por demais exausto,

Foi morrer um pouco.

 

Referência:

 

SORESCU, Marin. Shakespeare. In: RUSU, Valeriu (Antologie, cuvînt înainte și prezentări / Anthologie, préface et présentations). Mică antologie de poezie română modernă / Petite Anthologie de Poésie Roumaine Moderne. Editie bilingva româno-franceză / Edition bilingue roumaine-française. București, RO: Editura Minerva, 1975; Buscarest, RO: Éditions Minerva, 1975. p. 320 și/et 322.

❁